top of page
  • Marius Chereches

De la naționalizarea discounturilor la dependență de discounturi (un fel de sindrom Stockholm)



“Sindromul Stockholm reprezintă un răspuns psihologic în care un captiv începe să se identifice îndeaproape cu răpitorii săi, precum și cu agenda și cerințele lor.”

traducere după Britannica (versiunea online)


Cred că farmaciile, cel puțin cele independente, au ratat o nouă oportunitate strategică în povestea cu discounturile și decizia Curții de Conturi.


Trebuie să spun că nu mai sunt implicat în activitatea unor farmacii și evident se poate spune că este ușor de comentat de pe margine și ar fi corectă o asemenea afirmație. Totuși, am ocazia să expun niște teme de luat în calcul si poate vor fi alții mai curajoși sau mai interesați să le folosească mai departe.

În 18 noiembrie a fost publicată Legea 308/2022 prin care Parlamentul a aprobat Ordonanța Guvernului 14/2022 pentru modificare și completarea Legii 95/2006. Prin acest act normativ autoritățile au decis exonerarea de la plată a sumelor care ar fi rezultat prin aplicarea grilei de adaosuri comerciale farmaciilor aflate în contract cu CNAS, așa cum au fost indicate în decizia ICCJ din mai 2022. Am scris la vremea respectivă despre această decizie și am considerat că ar fi fost o formă de naționalizare a discounturilor farmaciilor.


Bănuiam că autoritățile (CNAS) nu vor găsi mijloacele prin care să implementeze decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și cred că acest fapt a ajutat foarte mult la această rezoluție. Până la găsirea acestei soluții de exonerare, CNAS a încercat să colecteze date de la farmacii în vederea calculării sumelor ce ar fi fost datorate și s-au izbit de o mulțime de dificultăți tehnice, anticipate de altfel.

O firmă de avocatură din Cluj promovează de zor pe canalele de social-media victoria și cazul în sine. A fost scris un articol pe un site local și link-ul este distribuit peste tot. Rolul avocaților este ușor hiperbolizat în sensul în care mesajul transmis publicului este că au salvat farmaciile de la dezastru (plata a milioane de Euro) și nu aș merge chiar până acolo. Știm că mobilizarea lor și a altor avocați și grupuri care au discutat cu autoritățile a contat enorm pentru finalizarea în această formă a speței sus-menționate și merită toate aprecierile.


Soluția găsită de autorități rezolvă problema imediată a farmaciilor. Și atât, din păcate.

Haideți să descompunem puțin problema în bucățele.

În primul rând vorbim despre o amenințare legală care afecta activitatea zilnică a farmaciilor, cash-flow-ul, profitabilitatea și chiar existența entităților juridice. Drept este că soluția instanței nu prea putea și aplicată, dar asta nu “ține de cald”. Natural că a existat o reacție emoțională pentru că proprietarilor farmaciilor individuale le-a apărut în față opțiunea de a închide afacerea. În plus, varianta era una forțată - să rămână cu NIMIC. În aceste situații, ne gândim la soluția imediată care ne ajută să depășim amenințarea directă și abia apoi ne putem ocupa de detaliile strategice pe termen lung.


Apoi discutăm despre un potențial efect în cascadă - farmaciile falimentare nu mai pot să plătească datoriile furnizorilor și într-o piață care funcționează pe credit un asemenea fenomen duce la o criză a sistemului. Evident, actorii din amonte au devenit extrem de atenți.

Și de aici încep întrebările strategice:


Cine este în amonte? Distribuitorul de medicamente.

Este unul singur sau sunt mai mulți? Sunt mai mulți! Suntem o piață competitivă.

Câți sunt? Vreo 3 mari și încă 3-4 care contează.

Distribuitorii au farmacii? Păi…cam au. Majoritatea au. În plus, toți spun că vor să cumpere farmacii.

Farmaciile au venituri din discounturi? Da.

Cine acordă discounturile farmaciilor? Distribuitorii.

Adică, cei care au farmacii și își doresc să cumpere alte farmacii sunt cei care dau discounturi farmaciilor? Da.

Cât din marja brută a farmaciei vine din discounturi? Cam 25-30%


De ce cred eu că este vorba despre un fel de sindrom Stockholm? Pentru că în timp ce s-a negociat această soluție imediată ar fi fost oportună și discutarea probleme fundamentale - marjele farmaciilor. Prin faptul că această fereastră de oportunitate s-a închis, farmaciile, în special cele independente, au rămas captive într-un sistem controlat exact ce cei care-i concurează.


Prețurile medicamentelor de pe piața noastră sunt stabilite după un sistem de marje regresive stabilit în 2009 și ajustat în 2017 prin ordinul MS 368 aflat acum în vigoare. Este o lege care a adus multe beneficii statului și care a fost modernă la vremea ei. Aceasta legislație a redus prețul medicamentelor și a creat cadrul pentru referențiere cu prețurile medicamentelor din alte țări ale Uniunii Europene. Drept este că problemele de disponibilitate vin tot de la această referențiere, dar aici deja discutăm despre decizia politică legată de prețul medicamentelor. Marja farmaciilor este reglementată tot prin acest ordin al ministrului sănătății.


Din păcate, problema farmaciilor independente vine tocmai de aici - OMS 368/2017 consideră că farmaciile trebuie să beneficieze de o grila de adaosuri regresive care nu sunt dimensionate cu nevoile reale de funcționare ale farmaciilor. Dacă farmaciile ar funcționa doar pe baza adaosurilor din această grilă ar avea o marjă pentru medicamente de 12-15%. Costurile pentru funcționarea unei farmacii medii de cartier sunt în jur de 18%. Astfel, pentru ca farmacia să fie viabilă economic este necesar să acceseze efecte comerciale (discounturi, rabaturi, reduceri, etc) din partea furnizorilor și transmise farmaciilor de distribuitori.


Marja medie a unei farmacii este 20-22% și minim 25% din aceasta provine din discounturi de la distribuitori. Aici vorbim despre o farmacie independentă. O farmacie de lanț se bucură de o marjă cu cel puțin 5% mai mare, după știința mea. Cu alte cuvinte, relația cu distribuitorul este importantă pentru existența farmaciei.


Aici nu discutăm despre 1/4 din marja farmaciei care vine din relația cu distribuitorul și această situație nu este sănătoasă. Cine este distribuitorul? Cel care concurează farmaciile și cumpără farmaciile independente? Exact!


Sistemul de organizare al pieței de farmacii care acceptă prezența lanțurilor este răspândit în Europa și nu-l luăm acum în discuție. Problema ridicată de mine este legată de faptul că sistemul de adaosuri obligă farmaciile să depindă economic de disponibilitatea distribuitorilor (concurenții lor, în același timp) de a le transfera discounturi.


Aici ajungem la justificarea afirmației din titlu.

Cred că farmaciile, cel puțin cele independente, au ratat o nouă oportunitate strategică în povestea cu discounturile și decizia Curții de Conturi și au rămas captive într-o relație ușor bolnăvicioasă.

Photo by Ceyda Çiftci on Unsplash
Photo by Ceyda Çiftci on Unsplash

.


Existența farmaciilor independente ar trebui susținută de stat pentru că asigură un echilibru în balanța comercială cu marile lanțuri și protejează un standard profesional pentru profesia de farmacist.


Situația în care farmaciile ar fi putut da faliment ar fi putut genera o discuție despre sustenabilitatea farmaciei ca și afacere. Era vorba despre ce marja face, din ce produse și cum mergem mai departe cu serviciile farmaceutice. Marea problemă este că toate aceste întrebări nu au fost puse. Problema discounturilor a fost “discutată” ne-transparent și nimeni nu a putut să facă comentarii. Toată tema a fost discutată doar cu ideea de a rezolva urgența.

Revenind la Ordinul 368 și la afirmația că fereastra de oportunitate s-a cam închis. De ce? Principala problemă creată de Ordinul 368 este că nivelul prețurilor la medicamente este cel mai mic din Europa și afectează disponibilitatea medicamentelor și poziția producătorilor de medicamente. Există foarte mari presiuni pentru modificarea acestui sistem de stabilire a prețurilor. Și aici intervine problema. Pentru rezolvarea problemelor, prețurile medicamentelor ar trebui să crească puțin și această măsură este foarte dificilă din punct de vedere politic. Pentru ca marja farmaciilor să fie mai bună, prețurile medicamentelor ar trebui să crească. Adică ar fi nevoie de două surse de creștere pentru rezolvarea ambelor probleme? Greu de crezut că va fi posibil. Când va fi nevoie de o alegere între îmbunătățirea disponibilității medicamentelor pentru populație sau ajustarea marjelor farmaciilor, care credeți că va fi decizia? Șansa farmaciilor ar fi fost ca discuția legată de marjele lor să nu fie legată și de problema mai sensibilă a disponibilității medicamentelor.


Mai sunt și alte soluții?


Ar mai putea fi luată în calcul o redistribuire a marjelor pe lanțul valoric. Se știe că marjele pentru distribuție sunt în România mult mai mari decât în restul Europei. În mare parte sunt justificate prin faptul că infrastructura deficitară a țării noastre obligă distribuitorii să opereze cu costuri mari (depozite mai multe, mijloace de transport mai mult și mai intens utilizate). Totuși, teoretic ar putea exista motive pentru o ajustare în acest sens. În realitate, văd foarte puțin probabil ca autoritățile să poată depăși lobby-ul marilor distribuitori care se vor opune cu toate forțele unei măsuri de acest fel.

Și atunci, ce este de făcut?

Rămâne varianta mult discutată de adoptare a serviciilor farmaceutice. Este o metodă cu bătaie lungă pentru că presupune acceptarea unor bugete suplimentare la CNAS și aici farmaciile vor trebui să găsească argumente solide ca să justifice valoarea adăugată creată. Această valoare evident că există, dar mai trebuie și dovedită.

Până atunci farmaciile vor continua să genereze un sfert din marja brută necesară pentru funcționare din discounturi provenite de la distribuitori.

53 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
Post: Blog2 Post
bottom of page