Sănătatea capătă tot mai mult valoare și prețurile medicamentelor cresc în mod accelerat datorită vitezei cu care inovația este adoptată în terapie. Noi medicamente scumpe ajung pe piață, medicii le prescriu, sistemele de sănătate le compensează și pacienții sunt bucuroși să urmeze aceste tratamente. Echilibrul între costul tehnologiei și cercetării în domeniul farmaceutic și accesul la medicamente reprezintă o provocare majoră. În timp ce tot mai multe persoane au nevoie de tratamente inovatoare, farmaciile se confruntă cu dificultăți în a-și menține profiturile și a asigura calitatea serviciilor. Cum se poate așa ceva?
Industria farmaceutică este un sector complex și extrem de costisitor. Dezvoltarea unui nou medicament implică cercetare de lungă durată, multe studii clinice și o procedură de aprobare laborioasă. Acest lucru se reflectă în prețul final al medicamentelor, care de multe ori este peste puterea financiară a pacienților. În același timp, în conformitate cu legislația, marja de profit a farmaciilor este în mod surprinzător de mică, ceea ce creează o presiune economică mare pe umerii farmaciștilor.
Impactul asupra prețurilor medicamentelor
Marja de profit din industria farmaceutică este un subiect de interes și de controverse. Ponderea profitului producătorului este, în majoritatea cazurilor, mult mai mare decât cea a farmaciei și aceast lucru este justificat de contribuția mult mai mare a producătorului la crearea valorii adăugate a medicamentului nou. Statul joacă un rol esențial în stabilirea prețurilor medicamentelor – în majoritatea țărilor europene prețurile medicamentelor cu prescriție fiind controlat de o autoritate guvernamentală (de obicei, Ministerul Sănătății). În același timp, sistemul de sănătate asigură o mare parte din costurile tratamentelor pentru pacienți, însă acest lucru nu rezolvă întotdeauna problema accesului la medicamente. Alți factori care contribuie la prețul final al medicamentelor sunt prețul pe piața internațională (prețul din alte țări este utilizat că referință), costurile de transport, distribuție și depozitare și adaosurile acceptate de stat pentru distribuitori și farmacii. Toate aceste elemente creează un mix complex de cheltuieli care se regăsesc în prețul final al medicamentelor.
Conform datelor EFPIA, dintr-un studiu care a luat în calcul sistemele de prețuri din 25 țări membre ale Uniunii Europene din 2019, în medie, 67% din prețul unui medicament revine producătorului, 4.9% distribuitorului, iar 17% revine farmaciei. Această distribuție a asigurat un echilibru sustenabil pe lanțul de distribuție al medicamentului pentru multă vreme. În ultima perioadă, pentru medicamentele noi și scumpe, partea farmaciei este redusă la 2-3% sau chiar la sub 1%. Argumentul este că medicamentul este scump și, în valoare absolută, adaosul farmaciei este suficient de mare pentru a acoperi costurile. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat, iar farmaciile se confruntă cu dificultăți financiare. Peste tot în lume, farmaciile se plâng că modelul de business actual nu este sustenabil. Ele câștigă insuficient din vânzarea medicamentelor scumpe, iar acesta este un subiect care trebuie discutat și soluționat pentru a asigura viabilitatea farmaciilor și accesul pacienților la medicamente.
Ce probleme are o farmacie în cazul medicamentelor cu prețuri ridicate
Legislația actuală stabilește un adaos maxim permis pentru medicamente, care este insuficient pentru a acoperi toate costurile pe care le implică gestionarea unei farmacii. Din acest motiv, farmaciile se confruntă cu pierderi financiare și dificultăți în a-și menține activitatea.
Costurile ridicate ale medicamentelor scumpe reprezintă o povară financiară importantă pentru farmacii. În multe cazuri, marja de profit este prea mică pentru a acoperi costurile, ceea ce duce la pierderi financiare. În plus, majoritatea acestor medicamente se află sub protecția patentului și există foarte puțină tensiune competitivă pe lanțul de distribuție pentru a genera reduceri sau discounturi comerciale în favoarea farmaciilor.
Modelul de business actual în domeniul farmaceutic este pus sub semnul întrebării de farmaciști. Cu costuri ridicate și marje de profit mici, sustenabilitatea acestui model este incertă.
Impactul asupra accesului la tratament pentru pacienți
Medicamentele scumpe sunt o necesitate în tratamentele moderne, însă costul lor ridicat pune în dificultate pacienții. Accesul la tratament poate fi limitat de costuri, iar presiunea asupra sistemului de sănătate crește. Consecințele pot fi grave, de la întârzieri în începerea tratamentelor, până la abandonarea acestora.
Pacienții se confruntă cu situații financiare dificile atunci când este vorba de medicamente scumpe. Mulți dintre ei nu au posibilitatea de a achiziționa medicamentele de care au nevoie, ceea ce duce la deteriorarea stării de sănătate. Uneori, pcienții aleg să apeleze la medicamente alternative, mai ieftine, dar cu eficiență redusă. În același timp, sistemul de sănătate este sub presiune financiară. Costurile medicamentelor scumpe sunt adesea suportate de stat, însă pentru asigurarea fondurilor necesare susținerii acestui efort, statul trebuie să optimizeze sistemul de plăți, de multe ori găsind soluțiile în reducerea adaosurilor pe lanțul de distribuție (la farmacii, de exemplu) deoarece trebuie găsite soluții pentru a asigura accesul la medicamente pentru toți pacienții.
În multe țări, farmaciile au adaosuri mici la medicamentele scumpe, ceea ce duce la pierderi financiare. De exemplu, în România, adaosul maxim permis la medicamente este de 35 de lei, ceea ce este adesea insuficient pentru a acoperi costurile.
Un exemplu din SUA se referă la medicamentele din categoria agoniștilor receptorilor glucagon-like peptide-1 (GLP-1), care sunt folosite în tratamentul diabetului. Farmaciile pierd în medie mai mult de 37 dolari pentru fiecare rețetă de 30 de zile, conform unui studiu publicat recent. Din această categorie face parte medicamentul Ozempic, produs de Novo Nordisk. Acesta este un medicament folosit în tratamentul diabetului, dar și pentru scăderea în greutate și folosit intens pentru această indicație nouă.
Eforturile farmaciilor de a asigura servicii de calitate în fața costurilor ridicate
Farmaciile fac eforturi semnificative pentru a asigura servicii de calitate. Procurarea și depozitarea medicamentelor scumpe implică costuri mari, iar pregătirea personalului pentru eliberarea medicamentelor în bune condiții este esențială și implică timp, efort și costuri mari.
Chiar dacă adaosul la medicamente este mic, farmaciile trebuie să își asigure serviciile personalului cu cunoștințele și abilitățile necesare pentru a putea elibera medicamentele pacienților. Acest lucru implică costuri suplimentare cu salariile farmaciștilor, costuri de instruire, care nu sunt acoperite de marja de profit a medicamentelor. Interesul scăzut al absolvenților de liceu pentru profesia de farmacist este o reflectare a nivelului relativ scăzut al salariilor raportat la alte profesii medicale și această situație trebuie rezolvată.
Cum justifică farmaciile un adaos mai mare sau o altă formă de valorizare a serviciilor?
Pentru a justifica un adaos mai mare sau o altă formă de valorizare a serviciilor, farmaciile pot apela la o serie de argumente bazate pe valoarea adăugată pe care o oferă clienților și sistemului de sănătate în ansamblu. Acestea includ:
Consilierea farmaceutică specializată: farmaciile asigură o consiliere farmaceutică de înaltă calitate, care necesită o pregătire continuă și adâncirea cunoștințelor. Acest serviciu ajută pacienții să înțeleagă mai bine tratamentele, să minimizeze riscul interacțiunilor medicamentoase și să gestioneze eficient efectele secundare.
Managementul terapiei: oferirea de servicii precum revizuirea medicației pacienților pentru a asigura aderența la tratament și optimizarea terapiei, contribuie la îmbunătățirea rezultatelor tratamentului și la scăderea costurilor pentru sistemul de sănătate.
Servicii de vaccinare: multe farmacii oferă servicii de vaccinare, extinzând accesul la prevenție pentru populație și degrevând alte segmente ale sistemului de sănătate.
Programe de suport pentru pacienți: farmaciile dezvoltă programe care sprijină pacienții în managementul bolilor cronice, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea, contribuind astfel la o mai bună calitate a vieții.
Accesibilitate: farmaciile oferă acces facil la o gamă largă de servicii de sănătate, inclusiv în zone rurale sau în comunități defavorizate, unde accesul la alte facilități medicale poate fi limitat.
Servicii de urgență: multe farmacii sunt deschise în afara orelor obișnuite de lucru și pot asigura medicamente și suport de urgență atunci când alte servicii medicale nu sunt disponibile.
Personalizarea serviciilor: farmaciile pot oferi servicii personalizate, cum ar fi prepararea formulărilor magistrale, adaptate nevoilor specifice ale pacienților.
Inovație și tehnologie: investițiile în tehnologii noi pentru a îmbunătăți eliberarea și monitorizarea medicației reprezintă un alt domeniu în care farmaciile adaugă valoare.
Aceste servicii și funcții suplimentare justifică nevoia unor marje de profit care să reflecte nu doar costurile fizice ale medicamentelor, ci și valoarea adăugată prin serviciile profesionale oferite. Valorizarea acestor servicii poate contribui la sustenabilitatea farmaciilor și la îmbunătățirea continuă a asistenței farmaceutice pentru pacienți.
În concluzie
Tehnologia și cercetarea sunt scumpe, iar acest lucru se reflectă în prețul medicamentelor. Farmaciile se confruntă cu provocări financiare pentru a-și menține activitatea, iar pacienții au dificultăți în a-și permite medicamentele de care au nevoie. Trebuie găsite soluții pentru a asigura accesul la medicamente pentru toți pacienții și pentru a permite farmaciilor să își continue activitatea în condiții bune.
Nu în ultimul rând, cred că este nevoie și de o îmbunătățire a calității profilului public al profesiei de farmacist. Majoritatea stakeholderilor implicați în reglementarea valorii alocate farmaciilor nu cunosc/înțeleg multe din aspectele descrise aici.